Rânduieli

Mântuitorul ne îndeamnă să ne împăcăm cu fratele nostru înainte de a aduce darul la altar. Darul este cel de pâine și de vin pentru Sf. Liturghie, dar și de ulei pentru candele de pe sfânta masă și iconostas.

Vă îndemnăm să împliniți această rânduială prin oferirea de vin liturgic (special pentru Sf. Liturghie) și ulei de măsline.

Domnul să vă răsplătească jertfa și dragostea pentru Biserica Sa.

† Mitropolitul Nicolae

Pomenile sau praznicele morţilor sunt mesele care se fac în cinstea şi pomenirea morţilor. Ele sunt rămăşiţe ale vechilor agape sau mese frăţeşti, cu care era împreunată în vechime slujba înmormântării. Despre ele pomenesc vechile rânduieli bisericeşti, ca Aşezămintele Sfinţilor Apostoli (Cartea VIII, cap. 44), şi alte scrieri vechi creştine:

«Noi îi poftim pe săraci şi nevoiaşi la ospăţ, pentru ca astfel serbarea noastră să devină pomenire pentru odihna sufletului celui adormit, iar pentru noi, mireasmă bine plăcută lui Dumnezeu» (Tâlcuire la cartea Iov (atribuită lui Origen), cart. III, Migne, P. G., XVII, col. 517).

Sâmbăta este ziua rânduită de Biserică pentru pomenirea morţilor, căci Sâmbăta înseamnă în ebraică odihnă (Şabat). Aşadar, în ziua de odihnă facem rugăciuni pentru cei ce au murit, deoarece ei s-au odihnit de toate lucrurile pământeşti şi de toate celelalte. Iar pomenirea lor s-a rânduit să se facă în fiecare sâmbătă, dar nu în cea Mare. Cunoscând că parastasele, pomenile şi liturghiile făcute pentru răposaţi pricinuiesc acestora mare uşurare şi folos, dumnezeieştii părinţi au poruncit ca Biserica să le facă şi deseori şi de obşte. Ei au primit această poruncă de la Sfinţii Apostoli, precum zice şi Dionisie Areopagitul. (Învăţătură despre Pomenirea Morţilor) Milostenia este cu atat mai primităîn fața lui Dumnezeu când este facută celor lipsiți, infirmilor, bolnavilor, batrânilor neajutorați, celor care nu pot munci, familiilor nevoiașe cu mulți copii, celor abandonați in casele sau leaganele de copii.


Soroacele (termenele) pentru Slujba de Pomenire:

• La 3 zile după moarte în cinstea Sfintei Treimi, intru Care ne mântuim și celei de a treia zi a Domnului, Care, sculându-Se din morți, S-a făcut pârgă sau începătură şi chip al Învierii celor adormiți. „Si le-a spus că așa este scris și așa trebuie să pătimească Hristos și așa sa învieze din morți a treia zi” (Luca 24, 46) A treia zi de la moarte cel decedat își schimbă înfăţişarea.
• La 9 zile după moarte, "ca răposatul sa se învrednicească de părtășia cu cele 9 cete îngerești și în amintirea ceasului al 9-lea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm sa-l moștenească și răposații noștri". La nouă zile începe să se descompună trupul, afară de inimă.
• La 40 de zile (sau la sase săptămâni), în amintirea Înălțării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere, "pentru ca tot asa sa se înalte și sufletul răposatului la cer". La 40 de zile începe să se descompună şi inima.
• La 3 (trei), 6 (sase) și 9 (nouă) luni, în cinstea Sfintei Treimi.
• La 1 an, după exemplul creștinilor din vechime care anual prăznuiau ziua morții martirilor și a sfânților, ca zi de naștere a lor pentru viata de dincolo (Așezămintele Sf. Apostoli, cart. VIII, cap. 42; Sf. Simion al Tesalonicului, Despre sfârșitul nostru, cap. 372, p. 250, comp. și Mitrofan, op. cit., p. 169-172).
• În fiecare an, până la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuala amintind de cele 7 zile ale creației și se socotește că atunci trupul omului e cu totul desfăcut în țărâna. De aceea, în rânduiala mănăstirilor, atunci când se împlinesc șapte ani de la îngroparea călugărilor, se face dezgroparea osămintelor și așezarea lor în raclă sau osuar, ori în gropnița de obște.

Taina Cununie este una din cele 7 Taine prin care mirii primesc, în fața lui Dumezeu, încuviințareade a trăii împreună. Biserica Ortodoxă recunoaște cununia religioasă numai dacă unirea sacramentalădintre un bărbat și o femeie se face in incinta unei biserici ortodoxe și este oficiată de un preot ortodox.

Alte cerințe:

1. Nu există nici un impediment în vederea căsătoriei.
2. Obținerea, în prealabil, de la autoritățile civile a "Certificatului de Căsătorie" sau a "Licenței de Căsătorie".
3. Taina Cununiei să fie săvârșită de un preot ortodox după rânduiala Bisericii.
4. Preotul este dator să se asigure că odată cu formularul completat:
   • Mirii nu sunt căsătoriți cu alte persoane în USA sau în altă țară.
   • Dacă unul dintre miri este văduv, va prezenta dovada certificatului de deces.
   • Fiecare dintre logodnici, care este divorțat, va anexa certificatul de divorț.
5. În Biserica Ortodoxă se admit până la trei căsătorii.
6. Dacă ambii miri sunt divorțați vor trebui să ceară dispensă de la episcop pentru a se căsătorii.
7. În cazul unei căsătorii în care unul dintre parteneri nu este ortodox:
   • Nu se acceptă căsătoria cu un ne-creștin.
   • Cel ne-crestin se botează, înainte de căsătorie, în numele Sfintei Treimi.
   • Taina Cununiei trebuie săvârșită de către un preot ortodox, în Bisercă Ortodoxă, după tradiția ortodoxă, după obținerea dispensei de la episcopul locului.
8. Nașii:
   • Trebuie să fie creștin ortodocși.
   • Trebuie să fie în bună rânduială.
   • Trebuie să fie cununați religios în Biserica Ortodoxă.
   • Ne-ortodocșii pot fi considerați "nași de onoare", dar nu participă la slujba Cununiei și nu înlocuiesc nașii ortodocși.
9. Slujba și muzica în biserică la Taina Cununiei:
   • Se admite numai muzică ortodoxă în cadrul bisericii: înainte, în timpul și dupa slujbă.
   • Cântărețul bisericii este responsabil pentru toate răspunsurile din timpul slujbei.
   • Conținutul slujbei nu poate fii schimbat în nici un fel.
10. Îmbrăcămintea miresei și a celorlalți participanți trebuie să reflecte un nivel de modestie cuvenită în Biserică.
11. Se recomandă ca mirele și mireasa să se spovedească înainte de primirea Tainei Cununiei.
12. Se cuvine ca preotul si mirii să poarte o discuție pregătitoare pentru Taina Cununiei. Pe lângă cele prezentate mai sus se va obține acordul preotului pentru data nunții.

Lucruri nesesare pentru slujba Cununiei:

• "Licența de Căsătorie" sau "Certificatul de Căsătorie".
• Pentru cei care sunt deja căsătoriți civil vor trebui să prezinte dovada mariajului.
• Pentru cei care nu sunt căsătoriți civil vor trebui să obțină de la autoritățile civile o "Licență de Căsătorie" care, după slujba Cununiei, va fii semnată de preotul bisericii și va devenii act oficial ca mărturie a unirii celor doi; autoritățile recunosc semnatura preotului și înlocuiește (dar nu exclude) actul de la starea civilă.
• Inelele de căsătorie pentru mire și mireasă.
• O lumânare mare pentru fiecare naș.
• O sticlă de vin dulce (Mavrodaphne sau Muscat), sau după tradiția locală un pahar de miere și pișcoturi.
• Conform tradiției locale: o panglică albă, 1.5 - 3 cm lățime și circa 7 metrii lungime.

Taxa slujbei de Cununie

• În Statele Unite Biserica este finanțată exclusiv din darul credincioșilor, taxa de cununie este de: $200 USD și se încadrează la "tax exempt donation".
• Se obișnuiește a da cinste preotului și cântărețului după posibilitatea și bunăvoința nașilor.

Sfântul Botez este una din cele 7 Taine prin care omul dobândește iertare de pacatul strămoșesc și de toate pacatele făcute până atunci.

Lucruri trebuincioase nașilor pentru Taina Sfântului Botez:

• O lumânare mare, împodobită cu flori ce se aprinde în timpul slujbei botezului.
• Un prosop alb, mare, în care nașul (nașa) primește, de la preot, pruncul scos din apă.
• O panglică albă lată de 5 cm și lungă de 150 cm cu care se va înfàșa cel nou botezat. (opțională)
• O cruciuliță cu lănțișor din aur sau din argint care va fi dăruită copilului încreștinat.
• Un rând nou de haine albe cu care se va îmbrăca copilul.
• O mică sticluță cu ulei de măsline cu care, după sfințire copilul va fi uns.
• O iconiță sfințită ce se dăruiește pruncului - în special Sfântul al cărui nume îl poartă.
• Copie după certificatul de naștere al celui nou născut.

Alte informații folositoare:

Nașii la taina Sfântului Botez:

• Nașii rostesc în timpul slujbei Simbolul Credinței ortodoxe Crezul.
• În timpul botezului copilul se dezbracă - părinții sunt rugați să aducă o păturică pentru a asigura igiena și confortul copilul.
• Părul tăiat de către preot, după actul botezului, este prima jertfă către Dumnezeu a pruncului și nu se păstrează.
• în Statele Unite Biserica este finanțată exclusiv din darul credincioșilor, taxa de botez este de: $200 USD și se încadrează la "tax exempt donation".

Cu câteva zile înainte de Sfânta Spovedanie să ne facem un examen al conştiinţei, să citim dintr-un ghid de Spovedanie păcatele şi cele pe care ştim că le-am făcut să le notăm pe o hârtie pentru a nu le uita.

Atunci când facem o Spovedanie generală la un preot, trebuie să ţinem 5-6 zile de post. În acele zile să nu mâncăm carne, lapte, brânză şi ouă. Să facem cât mai multe metanii. Să ne rugăm cât mai mult şi să citim dacă avem timp şi din Psaltire. Să ne împăcăm cu cei pe care i-am supărat sau ne-au supărat. Cu câteva zile înainte de Sfânta Spovedanie să ne facem un examen al conştiinţei, să citim dintr-un ghid de Spovedanie păcatele şi cele pe care ştim că le-am făcut să le notăm pe o hârtie pentru a nu le uita. În ziua în care mergem la Spovedanie să citim rugăciunile înainte de Sfânta Spovedanie. Să citim păcatele din ghidul de Spovedanie şi să le notăm pe cele care le-am făcut pe o hârtie pentru a nu le uita. Când nu ne împărtăşim şi nu facem o Spovedanie generală, atunci putem să ne spovedim fără post, numai să avem păcatele notate pe hârtie.

(Ioachim Pârvulescu, Sfânta Taină a Spovedaniei, Editura Mănăstirii Lainici, p. 27)

Doxologia

În timpul Sfintei Liturghii clerul catedralei impărtășește copiii ortodocșii până la 7 ani și toți ortodocșii care s-au spovedit, au primit dezlegare de la duhovnic pentru a primi Sfânta Împărtășanie și nu au consumat nimic după miezul nopții.

"Sfânta împărtășanie (Euharistia sau Cuminecătura) este Taina în care, sub chipul pâinii și al vinului, se împărtășește creștinului însuși Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, înfățișându-se totodată, real și nesângeros, jertfa de pe Cruce a Mântuitorului ... Aceasta Sfânta Taina a orânduit-o însuși Domnul nostru Iisus Hristos, care nu numai că a vorbit despre ea, ci a și înfăptuit-o însuși, în ajunul răstignirii Sale. După ce a mâncat cu apostolii Săi, luând o pâine și rugându-se Tatălui ceresc, a binecuvântat-o și, frângând-o, a zis: "Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu". Apoi a luat un pahar și după ce a mulțumit, le-a dat zicând: "Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor" "(Matei, 26, 26-28; Marcu, 14, 22-24). "Sa faceți lucrul acesta intru pomenirea Mea" (Luca, 22, 19-20).

Părintele Ilie Cleopa - "Despre credința ortodoxa”

Prin Taina Sfântului Botez, se naște omul la viață nouă, o renaștere spirituală, intrând îndreptat și sfințit în Împărăția întemeiată de Hristos. Însă, după cum în viața trupească, biologică, omul abia născut, spre a se întări și a crește, are nevoie de aer, de lumină și de alte mijloace ajutătoare externe, așa și în viața spirituală, imediat după nașterea spiritual, prin botez, omul are nevoie de puterea darului Sfântului Duh, pentru ca, prin ajutorul Acestuia, nu numai să intre în viața duhovnicească, ci să se întărească și să crească continuu în ea.

Această putere spirituală dumnezeiască i se comunică omului, renăscut prin botez, prin Taina Mirungerii, prin ungerea trupului său cu Sfântul Mir și odată cu rostirea cuvintelor „Pecetea darului Sfântului Duh”, de către săvârșitorul tainei.

Partea vizibilă celor prezenți, a acestei taine, constă în faptul că celui botezat i se miruiesc în semnul Sfintei Cruci anumite părți ale corpului, pronunțându-se în timpul acestui act cuvintele „Pecetea darului Sfântului Duh”.

Botezul este naşterea omului în Hristos, Mirungerea este îmbrăcarea cu veşmântul de lumină necreată al harului Sfântului Duh, iar Împărtăşirea este hrănirea noastră cu nemurirea lui Hristos, prin Trupul şi Sângele Lui. Aşa cum pruncul nu este întrebat dacă voieşte să se nască, să se îmbrace şi să se hrănească, acestea fiind absolut necesare vieţii sale şi fără de care el ar muri cu siguranţă, tot aşa creştinul prunc fiind, se botează din voinţa părinţilor lui, pentru că are nevoie de viaţă veşnică, se îmbracă în veşmântul Duhului, pentru că are nevoie de căldura Duhului Sfânt, şi se hrăneşte cu Trupul lui Hristos. Fără de acestea el ar muri spiritual, iar apartenenţa lui la Trupul lui Hristos ar fi doar declarativă şi nulă duhovniceşte.

Doxologia

"Preoția sau hirotonia este Taina în care, prin punerea mâinilor episcopului și prin rugăciune, harul divin se pogoară asupra unui candidat anume pregătit, sfințindu-l și alezându-l într-o treaptă a ierarhiei bisericești, împărtășindu-i acestuia puterea de a învăța cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârși lucrările sfinte și de a conduce pe credincioși pe calea mânturii”
(Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Din aspectul sacramental al Bisericii, în Studii Teologice, XVIII, 1966, nr. 9-10, p. 553).

Sfânta Taină a Preoției se împărtășește așadar unor bărbați anume pregătiți pentru a o primi cu vrednicie. Însuși Mântuitorul Iisus Hristos i-a ales pe Sfinții Apostoli și i-a învățat, prin toate câte a făcut între oameni, cele ale Împărăției lui Dumnezeu. După aceea i-a învrednicit de deosebita cinste de a propovădui Sfânta Evanghelie și de a săvârși fapte minunate. Adresându-se lor, a așezat și Taina Preoției prin cuvintele: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi. Și zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți tine, vor fi ținute” (Ioan XX, 21—23).

Sfinții apostoli, cum aflăm din Sfânta Scriptură, au săvârșit Sfânta Taină a Preoției prin punerea mâinilor, adică: „hirotonindu-le preoți în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredințat pe ei Domnului în Care crezuseră” (Fapte XIV, 23), dar având grijă „să nu pună prea degrabă mâinile peste nimeni” (1 Tim. V, 22), să fie cu multă grijă, pentru că Preoția este lucrarea Duhului Sfânt (Fapte XX, 28). Părintele Staniloae spunea foarte frumos că: „Hirotonia este condiția celorlalte Taine, deși ea nu-și poate împlini menirea fără acelea” (Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, pg. 150).

Între Biserică și Sfintele Taine există așadar o condiționare reciprocă, Biserica, în Hristos, săvârșește Tainele, iar Tainele edifică Biserica, și în același timp se poate afirma că nu există Biserică fără Taine, dar nici Taine fără Biserică. Preoția sacramentală a Bisericii își are izvorul în Preoția nevăzută a lui Hristos, Arhiereul cel Veșnic, care prin Întrupare se face Preotul prin excelență al întregii creații.

Se poate afirma că episcopii și preoții sunt organele văzute ale Preoției lui Hristos, Preotul cel veșnic, hirotonirea lor fiind tocmai actul prin care Hristos, sub o formă văzută, îi alege și îi învestește pe aceștia ca organe care, atunci când vor săvârși actele sacramantale, El însuși le va săvârși nevăzut.

Doxologia

Sfântul Maslu este una din cele 7 Taine prin care omul dobândește iertare de păcatul.

Sfântul apostol Iacov ne dă următoarea îndemnare: "Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu undelemn întru numele Domnului. Şi rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica și de va fi făcut păcate, se vor ierta lui." (5, 14 - 15)

Înțelegem deci că maslul este Taina prin care creștinul bolnav care este uns cu undelemn sfințit dobândește, cu rugăciunile preoților, harul vindecării de bolile trupești și sufletești.

Această Sfântă Taina dovedește, odată mai mult, cât adevăr este în sfânta noastră credință, câtă întemeiere este în privința celor ce se săvârșesc de către preoți. Sfânta rugăciune a preoților cu ungerea cu undelemn a celor bolnavi noi o numim „maslu”, dar, pe lângă aceasta, ea mai are și alte numiri, care se folosesc mai rar, cum ar fi: undelemn împreunat cu rugăciune ( evheleon ), ungere cu undelemn sfințit etc.

Astfel, prin faptul ca se spune „preoții”, Sfânta Biserică învață că la bolnavul căruia i se face sfântul maslu este necesar sa fie chemați cel puțin 2, 3 preoți. Pot fi și mai mulți ( cel mai indicat este șapte ), dar în cazul când acest lucru nu este posibil, să fie cel puțin doi. Numai în cazul de mare urgență şi nefiind posibilă reuniunea a minimum doi preoți, se admite și unul.